Logo 100 Absolut Artists

Consuma Responsabil

Logo 100 Absolut Artists
ALLE DICU

ALLE DICU

Alle Dicu

În timpul studiilor de fotografie și video la București, a început să manifeste o atracție aproape obsesivă pentru diferite tipuri de dans informal („îmi plăcea extrem de mult să observ cum, prin dans, unii oameni par a-și întrerupe legătura cu sinele din viața cotidiană. Ca și cum ar fi două persoane diferite, lucru pe care îl observam la diferite petreceri în cluburi, baruri sau apartamente, chiar la colegii de apartament, care își puneau muzică și începeau să danseze din senin, fiecare în camera lui sau toți în sufrageria casei.“). Au atins-o momentele de „decuplare“ și, pentru că avea mereu o cameră video la îndemână, a încercat să surprindă aceste fenomene: „privind retrospectiv fiecare filmare facută, îmi dădeam seama că nu surprinde ceea ce văzusem și că aceste emoții sunt, în sinea lor, imposibil de redat doar prin imagine, fie ea statică sau în mișcare“.

A colaborat cu Alina Șerban și Cristina David, în cadrul cursului „Clovnii Catastrofei: Un deceniu de radicalism, umor și politici identitare în Rusia, România, fosta Iugoslavie și Țările Baltice“ și, ulterior, pentru expoziția „Perimetru Sigur“, la București, în 2016; lucruri care s-au dovedit importante pentru parcursul ei ulterior. „În acest context, am avut susținerea și libertatea necesare pentru a crea o lucrare care m-a făcut să simt, poate pentru prima dată, că denotă aceste momente fragile de dans care mă fascinau de ceva timp. Era un ring de dans gol, de marmură – poate că marmura îl făcea să pară mai degrabă un monument al ringului de dans decât un ring de dans în sine. Am considerat că un ring de dans gol poate evoca mult mai bine, prin activarea imaginației și a memoriei personale, aceste momente fragile și efemere de dans pe care încercam, până atunci, să le ‘imortalizez’ prin film sau imagine.“ De aici a început să se concentreze pe spațiul de dans și să își pună întrebări legate de „abilitățile unui spațiu de a ‘genera’ stări de libertate fizică și mentală.“ În 2017, a creat o piesă sonoră inspirată de lucrarea „I am Sitting in a Room“ a compozitorului american Alvin Lucier, ce folosește caracteristicile rezonante ale unui spațiu ca tratament sonor. „Lucrarea mea https://vimeo.com/287074595 inversează procesul lui Lucier și prezintă procesul de ‘dizolvare’ a unei melodii pop-dance românești, redată și re-înregistrată în spațiul unei săli de balet din București. Astfel, proprietățile acustice ale sălii transformă structura inițială a muzicii în armonie. Piesa creată de mine prezintă invers acest proces de dizolvare a melodiei.“

Alle spune că, încă de la începutul relației ei cu dansul, ideile practice au fost alimentate cu lucrări teoretice sau literare („Textul a fost mereu foarte important pentru mine, iar în prezent tind să mă concentrez mai mult pe scris.“). În august a coordonat un grup de cercetare artistică transdisciplinară la Bruxelles, într-o rezidență: „împreună cu șase dansatori profesioniști și amatori, am petrecut două săptămâni de reflecție pe ideea spațiului de dans, a ‘ringului de dans’, ce putem numi ring de dans, ce am putea numi ring de dans. Acest ‘laborator’ s-a petrecut într-un studio de dans din Bruxelles, și a constat în discuții colective intense pe tema menționată, discuții care au condus la redactarea unor texte scrise spontan. Mi-am dorit să împărtășesc procesul personal de cercetare artistică și teoretică cu un grup de oameni interesați de dans nu ca formă de artă, ci ca proces de evadare a rutinei sau ca manifestare a unei legături puternice cu muzica.“ Și spune că cercetarea artistică poate fi un proces singuratic, astfel că împărtășirea ideilor ei cu un grup de oameni interesați i s-a părut cel mai bun mod posibil de a condimenta și continua ceea ce face.

Își dorește să continue să își exploreze propriile idei în maniere colective, iar acum continuă să filmeze oameni dansând, cu mai puțin entuziasm pentru video ca mediu de captare decât în trecut. „Persoanele și spatiile pe care le filmez sunt speciale pentru mine, ceea ce creează o legătură puternică în momentul filmării, însă încerc să mă folosesc de asta doar pentru a crea o anumită stare, nu pentru a prezenta povestea în sine.“