Logo 100 Absolut Artists

Consuma Responsabil

Logo 100 Absolut Artists
BABY ELVIS

BABY ELVIS

Baby Elvis

Baby Elvis este, în mod obligatoriu, cum spun membrii ei, o formație din Oradea. Alex (chitară, voce și cel care a răspuns acestui interviu) și George (tobe) au visat de când a apărut jocul „Guitar Hero III“ (cel cu Slash pe copertă) să aibă o trupă adevărată împreună. După câteva experimente în garaj, l-au pescuit și pe Mark (bass) dintr-o formație în care au ajuns tangențial. După un concert The Maggie’s Marshmallows, o trupă de garage din Praga, au înțeles ce trebuiau să facă și ei. Câteva jam-uri i-au făcut să își dea seama că mai aveau nevoie de încă un chitarist, așa că l-au recrutat pe „cel mai frumos băiat din lume“, Oscar, despre care știau dintotdeauna că la un moment dat va intra în proiect, deoarece se cunoșteau de ceva vreme și știau că au aceleași gusturi muzicale. Un an mai târziu a apărut albumul de debut, „White Elephant“, produs de Adam Whittaker.

Care este cel mai banal lucru care v-a inspirat vreodată? Cum vă raportați voi la inspirație și cum lucrați cu ea? Puteți să îmi povestiți, poate pornind de la o piesă anume și trecând prin procesul prin care a fost creată?

La întrebarea asta cred că o să dau mereu ca exemplu prima piesă pe care am compus-o vreodată. Aveam vreo 16 ani și totul a pornit de la un site oarecare, pe care l-am găsit pe net. Era un site cu cele mai urâte nume din lume. Acolo am dat peste „Rosie O’Kunt“. Țin minte că apoi am luat chitara în mână și pur și simplu a ieșit piesa care se găsește acum și pe albumul nostru de debut. Cred că a durat vreo jumătate de oră tot procesul de compoziție, cu tot cu versuri. Atunci mi-am dat seama și de faptul că inspirația e o chestie extrem de imprevizibilă. Nu știi niciodată când apare și când dispare. Asta mi s-a confirmat și mai departe, în timp. Au fost piese pe care le-am terminat rapid, iar unele la care procesul a decurs foarte încet. Avem piese făcute într-o zi, dar și una la care am lucrat doi ani. Cred că inspirația nu e ceva ce poți să forțezi. Ori o ai într-un anumit moment, ori nu. Încă nu mi-am dat seama ce mă inspiră și ce nu. Într-un fel, aș putea spune că îmi place că e așa, pentru că astfel nu știi niciodată când și de unde poate să răsară o idee cool de piesă. E mult mai palpitant. Cred că așa nu ajungi să creezi ceva previzibil și plictisitor.

Există vreo experiență personală, comună sau individuală, despre care se poate povesti și care este „ascunsă la vedere“ în muzica voastră?

E foarte greu să nu fii influențat de vreo experiență personală. Până la urmă, eu cred că muzica e o chestie pur subiectivă. Multe dintre piesele pe care le-am compus au la bază experiențe personale, însă încerc mereu să le camuflez prin artificii stilistice.

Să faceți muzică este în vreun moment o joacă pentru voi?

Cred că prin joacă reușești să scapi de monotonia care poate să apară în muzică. Aici mă refer și la procesul efectiv de creație, dar și la produsul final. Joaca în a face muzică înseamnă, din punctul meu de vedere, să experimentezi cu cât mai multe sunete, dar și cu structura pieselor. Mereu se întâmplă așa când suntem împreună la sala de repetiții și lucrăm la o piesă nouă.

În ce măsură vorbește stilul vostru muzical despre apartenența voastră la un curent? Cum vă definiți voi stilul?

Stilul nostru are ca influență comună de bază garage rock revival-ul care s-a petrecut în urmă cu ceva ani în UK și USA (New York și Detroit, mai exact). Pe lângă, s-au adunat multe alte influențe venite de la fiecare membru al trupei. N-aș vrea să-i pun o etichetă. Am fost comparați cu tot felul de trupe și stiluri până acum, unele dintre ele nu ne-ar fi trecut niciodată prin cap. Personal, prefer să îi las pe cei care ne ascultă să ne definească stilul așa cum vor ei.

Cât de importante sunt mesajul, respectiv estetica, în muzica pe care o faceți? Ce e prioritar?

Pentru mine cred că va rămâne mereu prioritară estetica. Asta urmăresc și la muzica pe care o ascult, în general. Mesajul oricum va fi interpretat de fiecare ascultător în propriul său mod. În schimb, dacă o piesă nu sună bine sau nu reușește să transmită energia pe care vrei tu să o transmiți, eu cred că cel care o ascultă nu va mai fi interesat să-i deslușească mesajul.

Ce interese și preocupări comune se intersectează în muzica voastră?

Cel mai mult, probabil, filmul și literatura, pe lângă muzica pe care o ascultăm.

Care sunt piesele pe care le-ați numi guilty pleasures?

Sunt multe. Dacă ar fi să aleg, ar fi „Drip“ de la Cardi B.