Logo 100 Absolut Artists

Consuma Responsabil

Logo 100 Absolut Artists
CRINA BULPRICH

CRINA BULPRICH

Crina Bulprich

Crina a studiat moda la UAD (Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca) și spune că a simțit dintotdeauna că vrea să facă asta. Desena de mică, era interesată de haine, îmbrăca doar ce voia ea. „Mulți ani de zile tatăl meu a muncit ca mecanic de mașini de cusut la secțiile de croitorie din oraș (el fiind și pasionat de mașinile de cusut), iar eu petreceam mult timp în acel mediu. Croiam haine așa cum știam, cum simțeam eu, el le ducea la cusut acolo și mi le aducea perfecte, și așa am prins încredere în mine. Dacă vedeam ceva la una dintre prietene și-mi doream și eu, stăteam toată noaptea în podul casei (acolo-mi imaginam că este atelierul meu) și realizam cu mâna acel articol. Nu o să uit niciodată cum am realizat, într-o noapte, o fustă din denim cu care a venit îmbrăcată o prietenă de-ale mele stabilită în Spania, iar în altă noapte am tricotat un poncho cu care venise o prietenă din Australia.“ A creat dintotdeauna, fie că își cumpăra din magazine second hand cravate de mătase pe care le desfăcea și din care făcea accesorii, fie că transforma haine sau le cumpăra doar pentru a le folosi nasturii metalici. Încă are amintiri despre asta: „în liceu, după școală, mă ascundeam de colegii mei (care râdeau de mine pentru că frecventam astfel de magazine) și intram în second-uri pentru că eram fascinată de mantourile de lână, de felul în care erau lucrate, de materialele folosite, și cumpăram haine de bărbați doar pentru că mi se păreau geniale. Adunam în podul casei ațe de cusut, nasturi, resturi de materiale, obiecte vechi… Așa mi-am creat o lume a mea, unde merg și acum să mă ‘încarc’ frumos. Cred că am fost o norocoasă, pentru că toată lumea din jurul meu m-a încurajat în această direcție încă de mică.“

Ești ceea ce se cheamă un designer tânăr, dar munca ta pare atemporală.

Mereu mi se spune că hainele create de mine sunt luate din trecut și transpuse în prezent prin poveștile pe care eu mi le imaginez. Trăim într-o lume în care timpul galopează, o lume cu care nu mă identific neapărat, iar prin creații încerc să opresc puțin timpul în loc...

De unde îți iei informațiile și inspirația care te ajută în proces? Și cum le folosești?

O să-ți povestesc cum făceam acest lucru în facultate. Când primeam o temă pentru o colecție, căutam inspirație doar în ceea ce vedeam eu ca fiind parte din acea temă și în ceea ce simțeam. Nu urmăream trendurile, pentru a nu fi influențată, și mă bucuram de fiecare schiță, luam totul ca pe un joc.
Acum lucrurile s-au mai schimbat. Pentru că au mai trecut câțiva ani, am adunat mai multe informații, mintea mea este încărcată vizual cu tot ceea ce văd și ce îmi place, iar când încep să desenez, inevitabil mă raportez și la aceste aspecte. Pâna la urmă, partea de creație este un cumul. Am tot spus acest aspect… simt nevoia să readuc elementele clasice în hainele pe care le gândesc. În general, „mă joc“ cu aceleași tipare pe care le-am gândit până acum, pentru că nu simt nevoia de ceva nou încă, și cred mai degrabă într-un produs perfect lucrat, „cimentat“, decât în experimente la fiecare colecție.
Dacă ar fi să faci lucrurile la nivelul pe care l-ai dori tu și ai avea parte de orice mijloc de producție/finisaje/materiale/detalii, cum ar arăta hainele tale?
În mare parte sunt mulțumită de ce fac acum, de materialele pe care le folosesc. Dar aș investi în materiale de și mai înaltă calitate și aș pune mai mult accent pe finisaje. Pe viitor, mi-ar plăcea să am o mică fabrică de tricotaj industrial.
Pentru tine, moda este o modalitate de exprimare, vorbește despre cine sunt oamenii, sau este o autoritate care uniformizează și dictează cum ar trebui să fie oamenii?
Cred că noi ne alegem cum vrem să fim, ce vrem să transmitem, cum „să trăim“ prin moda pe care ne-o asumăm și încotro pășim cu ea.
Poți să îți amintești de o primă haină pe care ai făcut-o sau pe care ai văzut-o și care te-a marcat într-un fel aparte?
Îmi amintesc, din timpul liceului, de un sacou bărbătesc de lână, pe care am avut curiozitatea să-l desfac și care m-a impresionat datorită complexității lui. Mi-am spus atunci că o să fie foarte greu să ajung să fac haine. Iar prima mea creație, la nivel profesionist, a fost o salopetă de lână din colecția „cub“ de care am fost tare mândră ca realizare, pentru că eu făcusem tiparul pentru ea, iar volumul a fost perfect.
Există vreun personaj pentru care ai vrea să faci haine?
Prefer să spun că am cunoscut și mă inspiră povești ale unor pesonaje din viața reală și mai degrabă mă raportez la ele.
Ce perspectivă asupra lumii încorporezi în hainele pe care le faci pentru brandul tău?
Este un brand în care am dezvoltat o linie minimalistă, dar cu accente romantice, clasice. Un brand prin care îmi doresc să transmit „poveștile“ mele, stările mele, ceea ce eu adun frumos din tot ceea ce mă înconjoară. Mi-ar plăcea ca, purtând hainele create de mine, oamenii să intre într-o stare creată de universul brandului meu.
Ce e modern pentru tine? Dar timeless?
Să îndrăznești și să reușești să combini piese vestimentare din contexte diferite. Stil, atitudine și asumare.
Poți să separi, în munca ta, gusturile personale de ceea ce își doresc clienții? Ar trebui ca un designer să facă asta?
Cred că, într-o doză mică, trebuie să se întâmple acest lucru, să rămâi ancorat în realitate și să ții cont de necesitățile lor. Dar mai cred că un designer pasionat de ceea ce face reușește în timp să „se apropie“ de clienți și să-i educe.