Logo 100 Absolut Artists

Consuma Responsabil

Logo 100 Absolut Artists
MIHAI VICTUS

MIHAI VICTUS

Mihai a început să deseneze înainte de a scrie (și s-a specializat în asta la Școala de Arte Plastice) și în primii ani de școală amesteca desenul cu ceea ce numea „plăcerea de a povesti“, imaginând benzi desenate. Mai târziu, plăcerea aceea s-a transformat în nevoia de a spune povești și de a transmite mesaje cu ajutorul cuvintelor. A tot publicat, din 2006, în reviste (Iocan, Tribuna, Actualitatea literară etc.), a co-fondat portalul de cultură și creație literară LiterNautica.com, și acum lucrează ca programator și designer de mobilier.
Prozele lui au o notă întunecată, pe care Mihai o motivează prin alegerea unei abordări realiste pentru subiectele pe care le-a dezvoltat în scris. „Și realitatea, așa cum ajungem să ne dăm seama la un moment dat, nu-i un loc plin cu verdeață și vreme bună, trândăveală și veselie. Adevărul e dur și de multe ori întunecat. Trebuie să-l confruntăm. Să-l înțelegem.“
E un scriitor disciplinat, pentru că, spune, „în opinia mea, o scriitură bună nu se obține fără disciplină. Excepțiile sunt foarte rare. Pentru-a ajunge la un stadiu în care să scapi de influențe și să îți găsești propriul stil (propria voce), ai nevoie de exercițiu și disciplină. Am fost și disciplinat și indisciplinat. Prima variantă e mai satisfăcătoare la final.“ Finalurile de felul acesta îi aduc uneori povestiri bune de publicat, fără să le mai aducă nici un fel de modificare. „Altele (cele mai multe) au nevoie de corecturi și îmbunătățiri, pe care le observi după o recitire atentă și cât se poate de obiectivă. Cred că un text de amploare (un roman) nu se poate considera complet până ce nu-l corectezi cel puțin de două ori. Apoi îl poți scoate în lume fără nici o teamă (și fără așteptări exagerate).“
Pe acest principiu lucrează la un roman după un plan bine pus la punct. „Am și un calendar unde înroșesc zilele în care scriu și trec numărul de cuvinte. Ar trebui să-l termin până la sfârșitul anului, dacă nu intervine vreun impediment. Pe urmă îl trimit la colindat pe la edituri și-i doresc mult succes.“
Prozele („Reconstituire - fișe de arhivă“, „Distanțe neclare“, „Conținutul cețurilor“, „Portrete neterminate“, „Vocile și nemărginitul ecou al gesturilor“ etc.) i-au adus mai multe premii la concursuri și festivaluri de literatură, o validare de care crede că avem toți nevoie, indiferent de mediul în care se întâmplă să activăm. „S-a simțit ca o confirmare, în cazul meu. Mi-a întărit încrederea că pășesc în direcția bună și că trebuie să continui să înaintez, c-un ritm ceva mai accelerat. A intervenit și presiunea. Un fel de obligație, de fapt. Față de mine.“