Logo 100 Absolut Artists

Consuma Responsabil

Logo 100 Absolut Artists
NICOLETA BALACIU

NICOLETA BALACIU


Nicoleta s-a născut în 1986, și a crescut și a studiat în Drăgășani, în județul Vâlcea. A venit în București pentru facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică din cadrul ASE București. S-a specializat în Statistică, a făcut un master în Statistică și Econometrie, tot la ASE. A profesat ca statistician o perioadă. Acum lucrează în domeniul juridic și găsește că ambele domenii sunt seci în ceea ce privește poveștile oferite și limitate în privința limbii/vocabularului, pentru că presupun utilizarea unui limbaj specific.
De scris s-a apucat devreme, cam de când a învățat să scrie. Înainte de asta, inventa: „Practic spun povești de când mă știu – se pare că am fost o mincinoasă de mică. :) Am scris cam toată perioada școlară, după care am luat o pauză de negare de vreo zece ani, în care am scris doar analize statistice. Asumat am început să scriu abia în 2016, după ce am urmat un atelier de scriere creativă cu Florin Iaru și Marius Chivu.“
Tot de atunci i-au tot apărut o serie de texte în Revista de povestiri, precum „Ursul de peșteră“, „Exerciții împotriva anxietății“, „În căutarea comorii“, „Cugetările lui Dionis“, „Criza vârstei de mijloc“, sau „Hoțul“ și „Invizibil“, în revista Iocan.

Am citit doar povestiri scrise de tine și nu am reușit să dibui pe nicăieri dacă scrii și altceva. O faci?

Deocamdată scriu doar proză scurtă, ca antrenament pentru un posibil viitor roman. Versuri nu scriu – consider că pentru poezie e nevoie de o genă aparte, pe care eu nu o am. Fiindcă sunt perfecționistă, public puțin și rar – până acum mi-au apărut texte în Revista de povestiri și pe Literomania (online), iar în print am debutat în numărul 4 din revista Iocan.

Cum a fost publicarea primului tău text? Cu ce așteptări l-ai lăsat să iasă în lume?

Public rar și pentru că fiecare text trimis în lume este precedat de o serie de sentimente contradictorii (o să le placă? spune ceva nou? sunt personajele veridice? este povestea captivantă? etc.), însă, din fericire, au fost primite toate mai bine decât mă așteptam.

Despre ce scriitori ai zice că te-au influențat?

Nu cred că am fost influențată de vreun scriitor, cel puțin nu am urmat conștient un model. Desigur, preferințe am, însă încerc să nu mă las influențată. Mi-am propus să experimentez (încă o fac) până îmi găsesc vocea. Și îmi descopăr limitele. Apoi să le depășesc.

În „Cea mai bună mamă din lume“ există o scenă, cu imaginea fecioarei evadată dintr-o raclă de sticlă preț de o cafea și o țigară, ce pare să reprezinte genul de perspectivă tandră și ironică care nu putea fi decât a unei femei. Scena stârnește o empatie aparte și mă întrebam dacă acest lucru se întâmplă și pentru că tu, cea care scrie, ești femeie. Mai contează lucrurile astea azi sau am depășit momentul la care puteam vorbi despre perspective feminine în literatură?

Am încercat tot timpul să scriu din perspective diferite – cea feminină în „Cea mai bună mamă din lume“, că tot ai adus vorba. Nu știu dacă e depășit momentul diferențierii între perspectivele masculine și cele feminine, nu m-a interesat niciodată, cititor fiind. Ca scriitor, admit că de cele mai multe ori scriu doar din perspectivă egoistă. :)

La ce lucrezi acum?

Acum probabil că ar trebui să spun că lucrez la un volum, ceea ce nu ar fi tocmai sincer: lucrez cumva pasiv, ideile de texte îmi rulează în background și vor fi scrise când vor fi crescut suficient. Deocamdată sunt într-o pauză de acumulare pe care o simt că se apropie de sfârșit. Când nu scriu, citesc mult - ca suma viciilor să rămână constantă. :) Probabil că de scris m-aș mai putea lăsa, dar de citit sigur nu.